Electroterapia este o metodă terapeutică care folosește curentul electric. Are o varietate de forme ca băi galvanice, electromiostimulare, electrosomn etc. Se ocupă cu aplicarea diferitelor forme de curent electric și a unor energii derivate (mecanică, magnetică, luminoasă), în scop profilactic, curativ și de recuperare.
Electroterapia foloseşte semnale electrice care interferă cu fluxul neurotransmiţătorilor dureroşi către creier. Astfel se modifică mesajul de la nerv către creier.
Din punctul de vedere fizioterapeutic, alterarea arcului durerii (nerv – creier – ţesut periferic), fie că pacientul prezintă episoade dureroase acute sau cronice, reprezintă o modalitate de tratament crucială unde electroterapia se poate dovedi o resursă importantă acolo unde metodele convenţionale de tratament nu sunt la fel de eficiente.
De asemenea, electroterapia poate folosi în accelerarea procesului de vindecare acolo unde s-au produs leziuni tisulare. Vom discuta, in cele ce urmeaza, despre doua modalitati diferite de tratament existente astazi.
Un dispozitiv electric imprastie impulsurile de-a lungul pielii. Dispozitivul este conectat cu ajutorul unor fire de tensiune cu mici electrozi care sunt plasaţi pe piele, la nivelul zonei dureroase. Astfel se permite o încărcare electrică de intensitate mică la nivelul zonei dureroase. TENS poate funcţiona în două modalităţi:
Terapia TENS
Stimularea cu frecventa înaltă, prin stimularea anumitor fibre nervoase ce nu provoacă durerea, va trimite semnale către creier ce vor bloca astfel alte semnale nervoase ce provoacă durere. Stimularea cu frecvenţă înaltă, denumită uneori şi stimulare convenţională, poate fi tolerată pentru ore întregi, însă senzaţia de scădere a durerii se va menţine pentru perioade scurte de timp.
Stimularea cu frecvenţe joase favorizează producerea de endorfine, ce fac parte din sistemul nostru natural de combatere a durerii. Stimularea cu frecvenţă joasă este mai puţin confortabilă şi nu poate fi tolerată decât pentru 20-30 minute, însă scăderea durerii va dura mult mai mult.
Spre deosebire de multe medicamente antialgice, TENS nu provoacă dependenţă şi prezintă puţine efecte adverse. Cu toate acestea, următoarea categorie de pacienţi nu pot beneficia de această modalitate de tratament din zona fizioterapiei:
Terapia interferentiala (CIF)
Aceasta foloseşte doi curenţi de frecvenţă înaltă, care sunt transmişi în acelaşi timp prin piele astfel încât căile lor se intersectează şi interferă unul cu celalalt. Această interferenţă simulează efectele stimulării cu frecvenţă joasă. Se administrează de către fizioterapeut şi implică amplasarea pe corp a unor bureţi de amortizare care livrează un curent uşor ce va provoca o senzaţie de înţepături uşoare de ace. Manipularea acestor curente ajută fizioterapeutul în orientarea şi tratarea structurilor corecte. Există patru aplicaţii clinice în care s-a demonstrat utilitatea terapiei interferenţiale:
Limitations only exist in your head!
